Vasile Ivașca. Legea Karmei, lege universal valabilă în acest Univers. Primele două revolte Iudaice. Lecție aplicativă la circumcizie.

Mare Zeu Vasile, Vasile în postura Lotus.

Mare Zeu Vasile, Vasile împreună cu Tati Shiva și Zeii Medii.

Intrăm într-o nouă lecție și aș încerca să vă lămuresc cum au ajuns evrei în mai toate țările Europei. Primele două războaie dintre evrei și romani, sunt câștigate de romani.

Cine este vinovat pentru înfrângerea evreilor în luptele cu Romani? Dacă analizez pe scurt, istoria și viața evreilor voi observa următoarele fapte petrecute: a). Evrei sunt aleși lui Iehova pentru a întemeia cu ei o nouă religie pe pământ; b). Evrei sunt duși în Egipt unde sub protecția lui Faraon se înmulțesc foarte mult peste un milion; c). Evreii când vine timpul sunt eliberați de Iehova și trec Marea Roșie ca pe uscat, iar trupele lui Faraon sunt înecate; d). Evrei rătăcesc 40 de ani în pustiul Sinai; e). După cei 40 de ani evrei se pun în „marș forțat” spre patria lor Țara Canaanului; f). Evreii câștigă toate luptele pe care ei le au cu popoare întâlnite în marșul lor forțat; g). Evreii ajung la porțile Ierihionului, care avea porțile blocate, nimeni nu ieșea și nimeni nu intra. Primesc un ceremonial de distrugere a cetăți. Timp de șase zile vor înconjura cetatea, iar în a șaptea zi va fi un ceremonial special. După aceste șapte zile zidurile Ierihionului se vor prăbuși; h). Zidurile cetăți se prăbușesc. Iar evrei fără milă omoară toată populația cetăți, puțini sunt totuși iertați. Acestă faptă că zidurile se prăbușesc în fața evreilor înconjurând doar cetatea și strigând doar un cuvânt, va rămâne în mentalul lor, pentru tot restul vieți și va fi transmis generațiilor viitoare.

Concluzie și Lămuriri. La punctu „d” în cei 40 de ani, evrei își însușesc în mod clar ce e „Credința Adevărată.” Nu cea oarbă pe care ei o aveau ci o credință prin fapte adevărate că Iehova există cu adevărat. Evrei nu fac nici o analiză a celor petrecute în viața lor, nici nu meditează la toate crimele comise de ei. Ei știu una și bună „Noi suntem Evrei și suntem poporul Ales,” iar celelalte popoare trebuie să se supună nouă. Da Iehova îi încurajase pe evrei, că vor fi un Popor Mare, câtă frunză și iarbă pe pământ. Numai să-l asculte pe El că nu mai e nimeni mai Mare ca El. Să nu mai ai alți Dumnezei decât pe Mine, Zeii să fie aruncați la coșul de gunoi. În acest mod Poporul Evreu și-a acumulat o Karmă colectivă negativă. Karma se află depozitată în canalul central Sushumna nadi și nu poate fi eliminată de acolo decât cu procedee yoghine. Legea karmei e așa numita lege a acțiuni și recțiuni sau cum se mai spune „așa cum îți așterni așa dormi.” În vorbirea Creștină este „Destinul omului.”

Ce spun Eu Mare Zeu Vasile, Vasile. Evrei știu una și bună ei vor fi stăpâni lume și vor fi așa de mulți ca frunza și iarba, deoarece așa le spuse Iehova. Iar tot ce le spuse până acum Iehova s-a îndeplini. Și în mintea evreilor se încuibări-se ide-ia că o să-i poată alunga pe Romani din Iudeea. Da Moise îi trecuse Marea Roșie și pustiul Sinai făcând minuni cu toiagul ridicat. De ce aceste Minuni nu s-ar putea repeta. Iehova le promise Protecție dacă vor face circumcizi. Evreii au făcut circumcizie așa că Iehova va fi obligat să-i ajute. Acest fapt că evreii sunt poporul ales a lui Iehova o știa orice evreu, deoarece acestă idee este introdusă tot timpul de rabini în mentalu lor. Doi evrei când se întâlneau pe stradă prima dată își ziceau, când va veni Iehova sub formă de Mântuitor și eliberator și a doua oara când vom scăpa de romani. Venise Isus Hristos, iar Marele Preot Caiafa prin informatori lui s-au apropiat de El și l-au întrebat cum să procedeze cu romani. Voi relata întâlnire dintre Hristos și informatori lui Caiafa.

În pilda Birului, Hristos este întrebat de farisei(ucenici lor împreună cu irodienii), „Spune-ne deci ce gândești: Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?” Isus le cunoștea foarte bine răutate lor și le-a răspuns: „Pentru ce mă ispitiți, fățarnicilor? Isus le-a spus arătați-mi moneda pentru bir.” Și ei i-au adus un dinar. El i-a întrebat. Chipul acesta și inscripția de pe el, ale cui sunt?” „Ale Cezarului,” I-au răspuns ei. Atunci Isus le-a răspuns: „dați Cezarului ce este a Cezarului și lui Dumnezeu ce e a lui Dumnezeu.”

Mare Zeu Vasile, Vasile executând Pranayama alternativă. Zidul Plângeri din Ierusalim, unde evreii se roagă.

Răspuns la această pildă a lui Isus.

Răspuns la această pildă cu Birul a lui Isus. Eu văd că evrei nu știau să scape de romani și la un moment dat au crezut că Hristos e acel Mântuitor vestit în Testamentul Vechi, care o să-i scape de sub asuprirea Romană. Și atunci ei îi pun această întrebare directă. Totuși Hristos le cunoștea vicleșugul și dă un răspuns de tip eschivă. Totuși Marele Preot Caiafa află că Hristos e Mântuitor, dar nu Mântuitorul care va salva din robia romană pe evrei. Așa ce să mai facă cu El e bun de pus pe cruce și dacă va face o putere pe cruce, să rupă cuiele și să coboare jos, atunci Noi îi vor spune Mântuitor, totuși. Nici-o minune nu se întâmplă și Hristos moare pe cruce. În groapă cu El că de altceva nu e bun.

Evrei după ce au ajuns în Canaan și-au format o părere falsă despre ei. Prima părere falsă este că au crezut că vor popula pământul și alte națiuni vor dispărea. Acestă părere a fost imaculată lor de însuși Iehova. Și în baza acestei păreri de preamărire a lor evrei credeau că ei îi vor învinge și alunga pe Romani. Și de aceia au căutat un Mântuitor, dar Hristos s-a dovedit neputincios și nu le-a satisfăcut dorința. Cum își închipuiau Mântuitorul evreii în Vechiul Testament. Deci Mântuitorul lor va face minuni pentru ei ca Moise cu toiagul.

Unde greșise evrei? a). Evrei nu aveau cunoștințe despre corpul subti; b). Evrei aveau o părere greșită de emanația acestui univers primită de la însuși Iehova. Iehova le spuse că El a făcut lumea și pământul în 6 zile și a 7 zi El s-a odihnit.

Ce spun Eu despre apariția acestei lumi? 1. Tati Shiva este aspectul static care emană acest Univers. Aspectul lui Tati Shiva este totdeauna dincolo de mentalul uman, nu poate fi atins de mentalul uman și nici înțeles de acesta. Deci Evreii nici nu știau de existența lui Tati Shiva. Tati Shiva nu este nici monist nici panteist, este dincolo de aceste cuvinte. Tati Shiva emană pe un plan superior următoarele: 1. Pe Marea Zeiță Kundalini; 2. Pranava OM și Prana Shakti. Să lămurim pe rând. Pranava OM este vibrația primordială pe care numai Marii Zeii o pot transforma în Materie Subtilă și acesta va fi transformată în materie grosieră. Materia Subtilă nu poate fi distrusă de ființele umane prin nici un procedeu uman. Prana Shakti este energia-conștiință care face tote lucrurile în acest univers. Iar Marea Zeiță Kundalini este aspectul dinamic al universului și desfășoră acest univers în 7 chakre(centri de forță). Marea Zeiță Kundalini are și Ea două aspecte unul static în Sahasrara și altul în Muladhara, aspectul dinamic. În Muladhara Kundalini poate efectua un lucru mecanic, adică se poate mișca, poate emite curenții Ei(Duhul Sfânt în Creștinism) și face alte diferite funcții. Iar în Sahasrara Ea se află unită cu Tati Shiva și devine aspectul static al creației.

Ce v-am spus Eu. Pentru ca o religie să fie pusă în practică Ea trebuie să aibă un program subtil elaborat de Tati Shiva. În practică acest program subtil va fi executata și coordonat de Marea Zeiță Kundalini. Marii Zei vor fi examinatori acestui glorios program. La Religia Iudaică avem cine execută și coordonează acest program care este Iehova. Nu avem nici cine i-a făcut pe evrei sclavi în Egipt și nici cine i-a chinuit timp de 40 de ani prin puștiul Sinai.

Mult îndrăgitul Munte a Măslinilor. Mare Zeu Vasile, Vasile executând Pranayama.

Prima revoltă a evreilor.

Evreii au fost un popor dornic de libertate și au pornit lupta împotriva Romanilor. Prima răscoală a evreilor împotriva Romanilor a început prin anii 66 – 70 și se numește Marea Revoltă a Evreilor. O mică descriere a Marelui Templu înainte de distrugere. Odăile Templului sunt îmbrăcate cu lemnărie veche(uscate în timp). Acolo se mai află, materiale ușor inflamabile pentru jertfe, vase cu ulei sfințit. Focul torțelor găsește imediat hrană din belșug. Începe Revolta evreilor (66-70 e.n) împotriva Imperiului Roman.

Condiții istorice în care a început Revolta. Martorul ocular, Josephus arată că violenţele au început în Cezareea în anul 66. Acestea au fost provocate de sacrificarea unor păsări de către greci, în faţa unei sinagogi locale. Evreii se plâng autorităţilor romane, dar Garnizoana romană nu a intervenit pentru că tensiunile dintre greci și evreii religioşi erau vechi și erau cunoscute de romani. Imediat a început o reacţie la acest gest. Unul din preoţii evrei de la Templu, Eliezar ben Hanania, a încetat rugăciunile și jertfele pentru împăratul roman. Imediat, în Ierusalim au început mai multe mișcări de protest, evreii fiind nemulțumiți și de impozitele puse de romani. Imediat evreii au atacat cetățeni romani. Din ordinul guvernatorului roman Florus Gessius, Templul evreiesc a fost ocupat de către trupele romane, care au scos din vistieria Templului mai multe sume de bani, susţinând că acestea sunt pentru Împărat. Evreii au răspuns la această acțiune a romanilor în oraș, prin mai multe acțiuni batjocoritoare la adresa lui Florus. În acest caz evreii mimând cerșetoria ca și cum guvernatorul roman era sărac.

Florus a reacționat la tulburările apărute prin trimiterea de soldaţi în Ierusalim a doua zi. Mai mulţi lideri evrei locali au fost arestaţi, biciuiţi și crucificaţi, chiar dacă unii dintre aceştia aveau deja cetăţenia romană. Această cetățenie romană evreilor era numai un șiretlic ca să-i păcălească pe romani că și ei sunt romani. La scurt timp, indignaţi de reacţia romană, facţiuni naţionaliste de iudei au pus mâna pe arme și garnizoana militară romană din Ierusalim a fost atacată. Temându-se de ceea ce va urma, regele Agripa al II-lea și Berenice, sora lui, au fugit din Ierusalim în Galileea. Miliţiile iudeilor au început să atace cetățenii romani din toată Iudeea, omorând și funcționarii romani, apoi au început să curețe țara de simbolurile romane. Mai multe orașe s-au alăturat rebeliunii, iar mișcarea evreiască de protest a căpătat proporții uriașe.

Mare Zeu Vasile, Vasile, închinare în fața lui Tati Shiva. Ierusalimul de astăzi, un oraș mare și înfloritor.

Generali romani plănuiesc oprirea revoltei.

Romani plănuiesc să oprească Revolta. După ce a izbucnit revolta, ea a cuprins toată Iudeea. Totuși Generali Romani și-au dat seama de pagubele produse și în prima fază au încercat să se împace cu evrei. Dar evrei s-au înfoiat în pene și nici nu voiau să audă de așa ceva. Doar ei sunt Poporul Ales de Iehova și numai vor ridica toiagul și Romani vor dispărea. În acest mod generalul Gallus a luat o armată mare din Siria și a înaintat spre Ierusalim pentru a restabilii ordinea. După cum vedem Gallus a pornit cu un gând curat „restabilirea ordini” și nici de cum răzbunare. Pe drum au avut loc mai multe confruntări cu rebelii evrei, câștigate de romani, dar cu prețul a numeroase victime. Gallus și-a dat seama că are de-a face cu o revoltă foarte mare și bine organizată, și aceasta l-a determinat să nu mai atace Ierusalimul. Deci Gallus este primul general care vede că revolta evreilor pe lăngă faptul că era bine organizată avea și puncte strategie și conducători pricepuți în orice punct. Mai avea și strategii de atac și apărare în orice punct strategic. Gallus a hotărât să se retragă și să aștepte sosirea unor întăriri. Dar retragerea lui are urmări catastrofale pentru romani, în acest mod grupurile de cercetași evrei urmărea îndeaproape toate mișcările armatei lui Gallus. Conducători militari evrei au acum toate informațiile despre armata lui Gallus și gândeau cum să le facă o ambuscadă. Ambuscada este un procedeu militar care constă în dispunerea trupelor pe direcția de înaintare a inamicului cu scopul de al surprinde și al nimici. În cadrul ambuscadei inamicul nu trebuie să te observe, să stai lipit de pământ și după ce inamicul a intrat în locul ales de tine pentru ambusca, atunci să-l ataci. În armată am făcut sute de ambuscade este un procedeu militar care îmi plăcea.

Locul ales pentru ambuscadă este trecătoarea de la Bet-Horon. Romani au intrat în trecătoare și nu au văzut nimic surprinzător, totul era liniște și pace. Deodată la o comandă, Evreii au atacat cu foc concentrat de „rachete", torțe care erau aruncate asupra soldaților. După aceia infanterie evreilor, a atacat direct soldaţii romani, care nu apucaseră să se organizeze în formație de luptă. Trecătoarea Bet-Horon avea un spațiul îngust și trupele romane nu se puteau desfășura pentru luptă. În acest caz avantajul de trupe bine organizate și de a lupta în formație ordonată ale armatei romane se pierde. Lupta a fost dură și feroce, dar evrei s-au dovedit luptători iscusiți și plini de vitejie. În acest caz avantajul armatei romane s-a pierdut și ei sunt înghesuiți și strânși în trecătoare de evrei în avantajul creat evrei par mai mulți ca romani. Evreii au ucis peste 6000 de soldaţi romani (echivalentul unei Legiuni întregi) și foarte mulţi au fost răniți, iar restul soldaților romani au fugit în dezordine! Însuși Gallus a reușit să fugă cu o mică parte a trupelor sale spre Antiohia. Pe câmpul de luptă au rămas multe materiale de război. După bătălie, rebelii evrei și-au însușit tot armamentul roman abandonat pe câmpul de luptă. Vinovat pentru înfrângere Eu îl consider pe generalul Gallus, întrucât el nu a avut o grupă de cercetare în față ca săi raporteze ce se află și se întâmplă acolo. Și Eu ca militar am participat la multe ambuscade, îmi plăceau. Dacă eram în ambuscadă ca evrei căutam să am o poziție să nu fiu descoperit de inamic, îl lăsam să se apropie(romanu) și îl strigam puternic să-l sperii puțin și numai după aceia trageam cu gloanțe oarbe să audă căpitanul. Toată acestă înfrângerea a fost adusă la cunoștința soldatului roman, care ajurat că o va răzbuna și mai groaznic. Victoria evreilor a încurajat revolta în toată Iudeea. Uni par să spună că a fost la început o mică revoltă, începută cu sacrificiul animalelor grecilor în fața templului evreu. Nu, Nu acesta a fost numai un pretext a rabinilor și cercurilor militare evreiești. Și în timpul lui Hristos era pregătită o asemenea revoltă, dar Hristos a refuzat să le fie comandant. În Duminica Floriilor Hristos este primit ca un Împărat în Ierusalim, dar surpriză Hristos, nu zice că nu e împărat, dar nu îi poate elibera de Romani. Toată acestă manifestare religioasă din duminica Floriilor e aprobată de Marele Preot Caiafa, care mai credea că doar, doar Isus va mai face o minune. În acele Momente Lui Isus i-se Retrase toate puterile Divine și Marea Zeiță Kundalini îl pregătea ca ofrandă pentru ca Marii Zei să-i accepte noua Religie Creștină. Baraba a acceptat, dar nu avea stofă de comandant militar, decât de hoț. A doua problemă este că Marea Zeiță Kundalini nu a acceptat un război cu romani pentru că nu se mai înțelegea nimic din Evanghelii și răstignirea lui Isus. Războiul dintre romani și evrei devine total pentru că el mocnea ca un foc în poporul evreu.

Totuși la Roma lucrurile se precipită împăratul Nero îl desemnează pe generalul Vespasian să înăbușe revolta evreilor. Vespasian, cunoscut și ca Caesar Vespasianus Augustus, sau Titus Flavius Vespasianus, a fost împărat roman din decembrie a anul 69 sau cum i-se mai spune Anul celor patru împărați până în iunie. Fondator al Dinastiei Flavilor, el a fost încoronat într-o perioadă de instabilitate politică(război civil) și criză economică lăsate de la moartea lui Nero. Date biografice. Fiul unui modest funcționar de vamă, Vespasian a urmat o carieră militară care-l poartă în Germania Superioară, Britania, Africa, etc. În anul 67 este însărcinat de Nero să reprime Revolta iudeilor, sau Marea Revoltă a Evreilor. Proclamat împărat la Alexandria, la 1 iulie a anului 69 de legiunile din Orient. Vespasian este recunoscut în întregul Imperiu, după ocuparea Romei și moartea lui Vitellus la 20 Decembrie a anului 69. Astfel se întemeiază o nouă dinastie romană cea a Flavilor care a durat între ani 69 și 96. Personalitate energică, lucidă, modestă, Vespasian este preocupat de restabilirea liniștii și securității statului, grav afectate de războiul civil. Vespasian avea un fiu numit Titu căreia i-a predat comanda armatei pentru a înăbuși revolta evreilor. La 24 iunie a anului 79 Titus devine împărat la moartea tatălui său Vespasian.

Mare Zeu Vasile, Vasile în postura Bhadrasana. Sinagoga Neoloagă din Brașov.

Războiul dintre romani și evrei totuși începe.

Cu puțin timp înainte de luna plină din primăvara anului 70 e.n. Titus se află în fața Ierusalimului, cu o forță militară uriașă. Pe toate străzile și pe toate drumurile se rostogolesc spre oraș coloane cum Iudeea nu a mai văzut niciodată. Se apropie în „marș domol cunoscutele legiunile V, X, XII și XV,” însoțite de cavalerie, trupe de geniu și alte trupe auxiliare, aproape 80.000 de oameni. În Orașul Sfânt al evreilor și creștinilor e mare forfotă; pelerinii au venit din toate colțurile lumii pentru sărbătoarea de Pesach. Ciocnirile dintre elementele extreme ale zeloților și tabăra moderaților se suprapun peste pioasele rugăciuni; pe drum rămân morți și răniți.

Asediul Templului. Titus vede flăcările și încearcă să oprească răspândirea focului. „Atunci Cezar a dat ordin să se stingă focul, strigând cu glas tare la soldații care erau în luptă și făcându-le un semn cu mâna dreaptă. Dar aceștia nu au auzit ce a spus, deși a strigat atât de tare. Și pentru că Cezar nu mai era în stare acum să stăvilească furia entuziastă a soldaților, iar focurile înaintau din ce în ce mai mult, s-a dus în încăperea Sfântă a Templului, împreună cu comandanții săi, și a văzut-o cu tot ce era în ea. Dar deoarece flăcările încă nu ajunseseră la încăperile interioare, ci devorau încă încăperile din jurul casei sfinte. Titus a presupus, un plan de salvare a Templului, a dat fuga și s-a străduit să-i convingă pe soldați să stingă focul, și i-a dat lui Liberalius, centurionului, poruncă și unuia dintre gărzile sale de corp, să-i bată cu bețe pe soldații care se opun și să le arate care le e locul. Pe cât de mare era entuziasmul lor pentru Titus soldați nu manifestau nici o temă pentru ce ar fi urmat. Soldați romani voiau cu tot dinadinsul să răzbune moartea colegilor lor de la trecătoarea Bet-Horon. Pe mulți soldați romani îi împingea dorința de a se îmbogăți furând din aurul Templului, iar pe Titu îl credeau că-i oprește de la jefuire, așa că au pornit și mai tare distrugerea templului. Jefuirea este dictată de JIVATMAN care ocupă acestă petală în lotusul inimi, așa că soldații romani nu puteau fi opriți. Și mai mult JIVATMAN le spunea din lotusul inimi, jefuiți că acum e momentul și că aici e aur mult, nu se vede dacă furi puțin. Titus voia să ducă aurul în visteria statului Roman ne atins de stricăciuni, din această luptă încleștată, Templul a ars până la temelii fără ca Titus să poată interveni.

Masacrul evreilor în Ierusalim. În luna august a anului 70, legionarii romani și-au înălțat drapelele în zona sacră a evreilor și au adus jertfe în fața lor. Totuși jumătate de Ierusalim se află în mâinile evreilor. Din Templul arzând se ridică mari coloane de fum, iar zloții nu se predau. Ioan din Ghisala scapă, cu o ceată mai mare, din zona Templului în Orașul de Sus de pe colina vestică. Alții se refugiază în palatul lui Irod, cel cu turnuri de apărare puternice. Titus continuă lupta cu un evreii care sângerează puternic, dar încăpăținat până la un „Mare Fanatism Religios.” În aceste clipe dramatice evrei sunt părăsiți de Iehova, circumcizia nu le mai asigură protecție. Evrei în loc să se predea continuă lupta împotriva mașini de război Romane care este bine echipată și bine dirijată de Titus. Marii Zeii nu manifestă nici o milă față de evrei și îi tratează ca pe niște animale, ca Hristos pe Cruce. Și a stfel în această ultimă partea luptei Titus introduce în luptă geniștii, artileria, mașinăriile-berbece, toată strălucita sa tehnică de asediu. În luna septembrie sunt trecute și aceste ziduri, cucerite ultimele bastioane; rezistența este înfrântă definitiv. Pierderile umane ale iudeilor sunt inimaginabil de mari. În timpul asediului s-au aflat în cetate, conform datelor lui Tacit, 600 000 de oameni. Josephus notează ca număr al prizonierilor, fără a socoti și crucificații și spintecații la 97.000. Totuși mai sunt și alte informații care ne arată că pe o singură poartă iudeii au scos într-un interval de trei luni 115.800 de cadavre.

Urmările tragice pentru Poporul Ales. Deasupra ruinelor, pustiului și deznădejdii din Templul Ierusalimului, pe care, sub amenințarea pedepsei cu moartea, nimeni nu avea voie să calce,

SIMBOLUL PRANAVEI OM. Teatrul evreiesc de stat din București.

Cea de a doua revoltă evreilor.

Războiul Kitos este între ani 115 și 117, sau„ Al doilea război evreo-roman,” cunoscut la evrei ca „Răscoala Diasporei,” a fost una din cele trei revolte majore ale evreilor din Provincia Iudeea și mai ales din Diaspora împotriva imperiului roman. Cea mai mare parte din ostilități s-au desfășurat în Cyrenaica, Libia, Egipt și în Cipru. Răscoala Diasporei, Războiul Kitos sau al doilea război evreo-roman a avut loc între anii 115-117 și s-a încheiat cu victoria romanilor. După unele scrieri, au fost pierderi mari, în jur de 440.000 de morți greci și romani. Numele de „Războiul Kitos” se referă mai ales la ciocnirile armate în Iudeea. Kitos, se crede, este deformarea în sursele evreiești a numelui latin Quietus, de la generalul roman Lusius Quietus.

Templul Coral din București. Simbolul Muladharei chakra.